>Primul an la Şcoala Republicană de Arte Plastice, la disciplinele de specialitate, ne-a fost profesor Anatol Colceag, un pictor bun şi un om deosebit, care era în sinea lui un disident. În societatea din perioada aceea, marcată de demagogie, intoleranţă, agresivitate şi şovinism, când totul şi toţi erau spionaţi, supravegheaţi şi denunţaţi, el îşi permitea să declame, în prezenţa elevilor, nişte versuri cu conţinut pentru care risca să încaseze ani grei de puşcărie. Important însă e că profesorul Colceag explica elevilor că o condiţie sine qua non a lucrării de artă trebuie să fie emotivitatea. Într-o zi îi arătasem profesorului revista Scânteia leninistă, proaspăt apărută, în care erau publicate şi ilustraţiile mele. S-a amuzat, evidenţiind imperfecţiunea desenelor sub aspectul structurii anatomiei, dar le-a apreciat pentru expresivitatea mesajului artistic, vioiciunea personajelor etc. În aceeaşi revistă publica şi el ilustraţii. Admiram desenele sale realizate cu peniţa în tuş la o povestire de Barbu Delavrancea, pentru frumuseţea caracterelor şi a expresiei plastice executată printr-o haşurare specială, cu drepte lineare şi curbe din care rezulta o gamă tonală argintie, agreabilă.
1 commento
[Anatol Colceag ](https://ro.wikipedia.org/wiki/Anatol_Colceag)(n. 1927 in Tiraspol – d. 2020 in Dubasari) a fost un important pictor moldovean. A fost profesor universitar la Scoala de arte frumoase din Chisinau. Marele pictor [Gheorghe Vrabie](https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Vrabie_(artist)) l-a descris [astfel](https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/31.Sunt%20fascinat%20de%20culorile%20bucuriei%20si%20ale%20revoltei.pdf):
>Primul an la Şcoala Republicană de Arte Plastice, la disciplinele de specialitate, ne-a fost profesor Anatol Colceag, un pictor bun şi un om deosebit, care era în sinea lui un disident. În societatea din perioada aceea, marcată de demagogie, intoleranţă, agresivitate şi şovinism, când totul şi toţi erau spionaţi, supravegheaţi şi denunţaţi, el îşi permitea să declame, în prezenţa elevilor, nişte versuri cu conţinut pentru care risca să încaseze ani grei de puşcărie. Important însă e că profesorul Colceag explica elevilor că o condiţie sine qua non a lucrării de artă trebuie să fie emotivitatea. Într-o zi îi arătasem profesorului revista Scânteia leninistă, proaspăt apărută, în care erau publicate şi ilustraţiile mele. S-a amuzat, evidenţiind imperfecţiunea desenelor sub aspectul structurii anatomiei, dar le-a apreciat pentru expresivitatea mesajului artistic, vioiciunea personajelor etc. În aceeaşi revistă publica şi el ilustraţii. Admiram desenele sale realizate cu peniţa în tuş la o povestire de Barbu Delavrancea, pentru frumuseţea caracterelor şi a expresiei plastice executată printr-o haşurare specială, cu drepte lineare şi curbe din care rezulta o gamă tonală argintie, agreabilă.
https://preview.redd.it/agnoynthzpig1.jpeg?width=686&format=pjpg&auto=webp&s=97c5de5a6ac567f07c9a9dc877e24a6ff1cde038