Viviamo la crisi dei soldi guadagnati troppo facilmente per “rompere” altrettanto facilmente. Su Calea Victoriei, una tazza di gelato è più costosa che in Phenocco in Nizza, in alcuni ristoranti non puoi più parlare di un piatto decente inferiore a 10-12 euro e la pizza è arrivata a costare come ristoranti in Italia

> Criza acestor ani este criza banilor câștigați prea facil.

> – Se schimbă niște generații care primesc moșteniri (pe care le vând și cheltuiesc banii – desigur, nu generalizăm) și care au mentalitatea celor deja capitalizați;

> – Pe de altă parte, cresc sub nasul nostru, de mai bine de două decenii, niște generații care cred că merită plătite numai pentru că există și respiră (nu generalizăm, desigur, dar cunosc antreprenori șocați de pretențiile salariale ale unor oameni cu experiență zero, care vor să primească de la 1.500-1.700 de euro net în sus și-și urăsc patronii încă înainte de a se angaja, dar le place latte-ul de 20-25 de lei la cafenelele din centru și ultimul model de iPhone). Dacă le vorbești despre productivitate, despre nevoia ca un business să se susțină, despre nevoia de scalare, dezvoltare, creștere – se uită la tine ca la un extraterestru. Ei s-au născut să primească bani, chiar dacă la schimb dau, în realitate, foarte puțin sau nimic;

> – Apoi s-au dezvoltat niște straturi din societate care s-au bucurat ani la rând de echivalentul a 2.000 de euro/ lună, beneficiind de un loc de muncă stabil, încărcare puțină (desigur, nu generalizăm), responsabilitate și mai puțină, concedii, libere punte-luntre-pod. Aceștia sunt unii angajați de la stat – sporuri, cursuri de perfecționare la mare și la munte unde fac dansul pinguinului în mare și încing hore, vouchere de vacanță. Veți râde, dar sunt și medici (nu puțini) care merg la serviciu de la 8 la 12:00-13:00, au salarii bune pentru România și refuză să facă operații, să capete certificări, să învețe de la alții mai buni cum să opereze cu roboți, să facă mai multe gărzi, deși sunt relativ tineri și despre asta e meseria lor. Consideră că merită 14.000-15.000 lei/net/lună, chiar dacă nu aduc nimic în plus față de perioada când câștigau 5.000-6.000 de lei. Creșterea generală a salariilor medicilor din sistemul public, fără să fie corelată cu un nivel de performanță, cantitate & calitate a muncii, a fost una dintre marile greșeli ale PSD. Sunt doctori care merită și mai mult de 17.000-20.000-25.000 de lei, sunt unii care nu merită nici măcar să rămână în sistem. Mare atenție ca guvernanții să nu repete aceleași erori în învățământ. O catastrofă de la catedră, un „profesor” care merge la cursuri de numerologie ca să învețe să predea mai bine unui elev nu are de ce să primească un salariu la fel de bun cu un dascăl care muncește cu copiii și salvează, prin școală, sute de elevi de la șomaj și sărăcie;

> – Și, nu în ultimul rând, s-au metamorfozat niște categorii de lucrători/ liber profesioniști – au apărut investitori în burse, crypto, sunt imens de mulți tineri care câștigă bani din activitate pe internet și social media, dar și băieți și fete (unele surse zic de suta de mii în România) care câștigă bine din rețelele de videochat, Onlyfans, conținut pentru adulți oferit live;

> România a ajuns, în privința prețurilor, tarifelor, banilor care se învârt, ca o Elveție.

> Doar că e o Elveție care are pantalonii rupți între picioare (ca să mă exprim decent).

> Ieri, în jurul orei 14:00, am avut o treabă într-un mall din București (nu unul din top 3) pentru o chestiune punctuală, care a durat 4 minute pe ceas – intrat, rezolvat urgența, ieșit, plecat.

> Am fost mirat de numărul imens de oameni în putere care se plimbau agale la cumpărături, în magazine, la Starbucks. Recunosc, nu calc des, dar am rămas cumva descumpănit – oare oamenii aceștia care umblă prin mall din ce-și câștigă veniturile pe care le cheltuiesc la cumpărături? Dar mai ales, cât îi costă acest timp, de unde-l au? Ce ocupație au, pentru că aș vrea să îi copiez și eu.

> M-am dus apoi să-mi iau roșii și cireșe dintr-un supermarket din apropiere (3-4 minute cu mașina) aparținând unui lanț de retail din top 3. Deși speram că va fi gol, am constatat cu stupoare că era plin ochi de clienți care cumpărau și aveau coșurile pline, zăboveau la rafturi, aveau și timp, și apetit să consume. Am făcut stânga-mprejur și am fugit la ale mele, am renunțat și la cireșe, dar și la roșii – din păcate, nu am avut timp nici măcar să studiez puțin fenomenul.

> Pe Calea Victoriei, o cupă de înghețată este mai scumpă în 2-3 locuri decât la Fenocchio în Nisa – nimănui nu pare să-i pese de asta, se stă la coadă și 10 minute, mai ales în week-end.

> În unele restaurante, nu mai poți vorbi de un fel de mâncare decent sub 10-12 euro, pizza a ajuns să fie la preț aproape ca-n restaurantele din Italia. O ciorbă la mare, în unele unități alimentare, a ajuns să coste 30 de lei (6 euro un polonic de zeamă cu o lingură de smântână, o felie de pâine și un ardei iute – nu sunt fan, dar nu pot să nu observ). Un espresso în cafenelele decente este aproape 2 euro în orașele mari din România, am băut la aceeași calitate în Vestul Europei cu 1 euro sau 1,10.

//

Dau copy paste la o parte din opinie, ca multi cititi doar titlul …

tl;dr

salariile sunt prea mari in tara in care salariile in PIB sunt cele mai mici, nu le meritati, munciti prea putin, sunteti lenesi, stati prea mult in concediu, la mall etc Asta in timp ce el o freaca cu masina prin oras ca sa ia inspiratie pentru texul asta de 2 bani

ok. ca un om care a trait prin ceva locuri.
1. Bucuresti e capitala europeana. Si la banii produsi, si la consum. E similar cu alte orase (indeosebi din Europa Centrala), doar ca mai mare si mai banos. De aici si o parte a problemei preturilor
2. Similar cu alte capitale din Europa Centrala, Bucurestiul atrage talent/oameni din toata Romania. De la IT-st pana la femeie de serviciu. E pura economie: unde exista bani, preturile sunt mari. Poate Clujul e top la chirii si hipsteri care sunt gata sa le plateasca. Bucurestiu e real deal economic.
3. Nu exista un alt centru de gravitatie. Daca acelasi IT-st sau femeie de serviciu, sau coafor, sau nene care vinde rosii, ar putea face bani buni in Buzau, Bacau, Suceava, etc … banii s-ar re-distribui. Dar nu poate….
4. Problema inghetatelor scumpe/pizzelor suprapret -> Adam Smith sa ti explice.
5. Problema/frustrarea tutoror din cauza nivelului de viata in scadere: cinic spus, nu traiti in Bucuresti. Daca vi se pare viata scumpa, chiriile mari, pizzele scumpe : bine ati venit in zona -> a trai in suburbii/dincolo de Bucuresti e o optiunie. Poate si developerii s-ar apuca sa faca aparamente/case in zone noi. Poate si economia acelor zone ar produce si pizze la 2 lei. poate si serviciile s-ar dezvolta. zic eu, economie …

PS: problema tarilor cu un nucleu economic bine determinat, care atrage talent si bani, e ca acest nucleu nu e de cauciuc. fie se extinde (adica in jurul lui apar centre ecnomice), fie preturile urca la infinit. na, daca vreai sa fii Bucurestean, trebuie sa platesti pretu. daca nu vreai sa fii bucurestean, posibil si foarte problabil, naveta ta e oportunitate de dezvoltare pn un satuc din Ilfov. zic eu. care plateste o chirie ff mare, intr-un oras european de top, intr-o tara in care in afara de acest oras cam nimica nu exista.

De ani de zile zic oamenilor ca in bucuresti stau doar bogati si nimeni nu ma crede. De cateva luni de cand am redit comentez ca oamenii sunt bogati in bucuresti si primesc downvote constant.

Restaurantele inca sunt pline , hotelurile la mare inca sunt pline.

Eu fac 5500 de euro pe luna net si nu ma plimb prin restaurante sau hoteluri/vacante cum face bucuresteanul de rand.

Ci investesc tot ce pot constant, cu ideea ca poate o sa ajung sa sm suficienti bani investiti sa nu mai trebuiasca sa muncesc , atunci o sa ma consider bogat.