>COMPONENȚA ETNICĂ A CADRELOR DE CONDUCERE ÎN RSS Moldovenească, 1983: din cei 29 de miniștri, doar 12 erau moldoveni; din 20 de președinți ai comitetelor de partid orășenești – 12 erau moldoveni; din totalul de 366 de președinți de colhozuri, 255 erau moldoveni, iar din cei 435 directori de sovhozuri, 293 erau moldoveni.📌
>Cea mai mare discriminare a moldovenilor – în condițiile în care ei alcătuiau cca. 64 % din totalul populației – era în industrie. Din toți cei 70 de directori de întreprinderi industriale, numai 5 erau moldoveni, adică 7, 1 %. Mai exact, doar unul din 14 manageri ai întreprinderilor industriale era moldovean.⬅️
>Ceea ce explică discriminarea moldovenilor și în alt sens, incluisv în ce privește repartizarea spațiului locativ în zona urbană unde erau concentrate majoritatea absolută a întreprinderilor industriale (vedeți mărturii în această privință în câteva clipuri video din seria noastră FILMOTECA NAȚIONALĂ ISTORICĂ de pe pagina ANA), unde condițiile de viață erau mai bune, accesul la activități culturale, informație și alte bunuri și servicii erau net superioare celor oferite în zona rustică.
>Pe de altă parte, numărul mare de președinți de colhozuri (69,7 %) și directori de sovhozuri (67,1 %) arată că acceptarea moldovenilor ca șefi nu era o problemă pentru că majoritatrea populației rurale era moldovenească și astfel, se crea o iluzie că moldovenii se bucură de conducători de același neam cu ei, ceea ce le dădea o anumită senzație că ei se autoguvenează și că nu există discriminare etnică în promovarea cadrelor în general în RSSM/URSS.📍
>🔘Totodată, la sat existau mai puține resurse decât la oraș care ar fi putut fi repartizate în mod discreționar, inclusiv și spațiul locativ care juca un rol esențial în atragerea specialiștilor invitați, de regulă din Rusia, în toate republicile unionale, aici fiind vorba de RSS Moldovenească.
>NOTĂ: când spunem moldoveni, avem în vedere etnici români, de regulă vorbitori de română, zisă moldovenească în epocă și fie că ei acceptă sau nu să fie calificați ca atare după etnie sau limbă.
>🔗SURSA: Agenția Națională a Arhivelor, F. 51-A, inv. 63, d. 21, f. 91.
1 commento
>COMPONENȚA ETNICĂ A CADRELOR DE CONDUCERE ÎN RSS Moldovenească, 1983: din cei 29 de miniștri, doar 12 erau moldoveni; din 20 de președinți ai comitetelor de partid orășenești – 12 erau moldoveni; din totalul de 366 de președinți de colhozuri, 255 erau moldoveni, iar din cei 435 directori de sovhozuri, 293 erau moldoveni.📌
>Cea mai mare discriminare a moldovenilor – în condițiile în care ei alcătuiau cca. 64 % din totalul populației – era în industrie. Din toți cei 70 de directori de întreprinderi industriale, numai 5 erau moldoveni, adică 7, 1 %. Mai exact, doar unul din 14 manageri ai întreprinderilor industriale era moldovean.⬅️
>Ceea ce explică discriminarea moldovenilor și în alt sens, incluisv în ce privește repartizarea spațiului locativ în zona urbană unde erau concentrate majoritatea absolută a întreprinderilor industriale (vedeți mărturii în această privință în câteva clipuri video din seria noastră FILMOTECA NAȚIONALĂ ISTORICĂ de pe pagina ANA), unde condițiile de viață erau mai bune, accesul la activități culturale, informație și alte bunuri și servicii erau net superioare celor oferite în zona rustică.
>Pe de altă parte, numărul mare de președinți de colhozuri (69,7 %) și directori de sovhozuri (67,1 %) arată că acceptarea moldovenilor ca șefi nu era o problemă pentru că majoritatrea populației rurale era moldovenească și astfel, se crea o iluzie că moldovenii se bucură de conducători de același neam cu ei, ceea ce le dădea o anumită senzație că ei se autoguvenează și că nu există discriminare etnică în promovarea cadrelor în general în RSSM/URSS.📍
>🔘Totodată, la sat existau mai puține resurse decât la oraș care ar fi putut fi repartizate în mod discreționar, inclusiv și spațiul locativ care juca un rol esențial în atragerea specialiștilor invitați, de regulă din Rusia, în toate republicile unionale, aici fiind vorba de RSS Moldovenească.
>NOTĂ: când spunem moldoveni, avem în vedere etnici români, de regulă vorbitori de română, zisă moldovenească în epocă și fie că ei acceptă sau nu să fie calificați ca atare după etnie sau limbă.
>🔗SURSA: Agenția Națională a Arhivelor, F. 51-A, inv. 63, d. 21, f. 91.
#agențianaționalăaarhivelor