Pressione, molestie e abusi istituzionali. Come siamo stati costretti a ritirare i nostri figli dal Transylvania College

Tl;dr

> Proprietara școlii, Ruxandra Baciu, a început, fără acreditări, să țină sesiuni de coaching cu elevii (clasele a 8‑a și peste), prezentându-se drept un fel de psiholog.

> În cadrul unei discuții impuse între elev și R.B., copilul a fost confruntat cu o listă extinsă de comportamente catalogate ca bullying, inclusiv sarcasm, ochi dați peste cap etc.

> Băiatul a fost presat să-și amintească și să recunoască fapte pe care nu le-a comis. Când a afirmat că nu își amintește, i s-a răspuns că „sentimentele blochează memoria”

> Parintii au primit un act adițional de semnat pentru ca fiul să poată continua școala. Documentul conținea clauze reclamate ca:
– discriminatorii (adresat doar familiilor cu copii suspendați),
– impunerea unui program de terapie familială obligatorie de minimum 2 ani, cu rapoarte de progres periodice,
– amenințarea cu suspendare imediată sau extinsă în caz de „comportament antisocial de tip bullying”

Scriu și aici ce am comentat pe r/cluj:

Puțin context de la o fost angajată: există școli British Schools Overseas (BSO) care funcționează fix ca o școală britanică, dar nu în UK (pentru țările unde merg mulți britanici, să aibă parte copiii de educația „de acasă”), cu examene Cambridge în Year 13 (clasa a XII-a) la toate materiile, recunoscute internațional. Mama Ruxandrei a deschis TC în ideea asta: de a avea elevi străini, plus cei români care vor să studieze afară. Mulți profesori erau străini, fiind familiarizați cu programa britanică. Exista și o linie română unde se urma programa noastră școlară și elevii se puteau înscrie la bacul românesc. Când a început Ruxandra să se implice în școală, directorul a plecat și a deschis Royal School (tot pe aceeași idee, tot acreditată BSO).

De ce ar alege un părinte o școală internațională? Pentru că, dacă își permite, îi dă o șansă în plus la universitățile străine. Acolo nu intri doar cu notele la examenele Cambridge, mai ai de făcut ore de volutariat, activități extrașcolare gen Duke of Edinburgh etc. Cum în România nu se cere așa ceva, automat au puncte în minus și pot pierde admiterea. În plus, mediul școlar este gândit să fie mult mai prietenos cu copiii, cel puțin cei mici: în timpul unei singure ore, au activități variate: în cerc pe covor ascultă noua lecție, merg în bancă să lucreze la exerciții, merg înapoi pe covor să le pună în practică prin jocuri). Au tot timpul doi profesori la clasă, ca să-i poată ajuta mai bine. (Acum nu mai e așa la TC)

Cu cât s-a implicat Ruxandra mai mult, cu atât a luat-o școala mai la vale. Străinii au plecat treptat când au văzut ce-i debitează bibilica și calitatea actului educativ a scăzut. A început să angajeze români, care evident nici nu erau prea competenți (dacă ești stăpân pe meserie, nu accepți să stai pe salariul minim). Apoi a lovit-o mindulfness-ul și acum se crede un guru al școlii. Face ședințe de „consiliere” și cu angajații, în care discută probleme personale, nu profesionale. Mereu are grijă să le reamintească angajaților că „faceți cum zic eu, eu sunt șefa”, chiar dacă ce zice ea e în contradicție cu programa, strategiile didactice etc. A făcut multe manevre în zona gri a legii, am văzut pe blogul tipului că a comentat cineva despre unele chestii, cum ar fi să încadreze persoane cu studii superioare pe studii medii (se primea ceva ajutor de la stat dacă aveai X angajați cu studii medii, era felul statului de a-i încuraja pe patroni să-i angajeze pe oamenii ăștia).

Eu pe Sebi (băiatul din poveste) l-am cunoscut când era mai mic, cam pe la 5 ani. Atunci era un copil ascultător, prietenos cu toți colegii și silitor. Acum e adolescent, este posibil să se fi schimbat de atunci. Asupra ceea ce a făcut nu-mi dau cu părerea. Ce e clar e că indiferent dacă a călcat sau nu pe bec băiatul, Ruxandra nu a procedat corect. Dar a procedat fix cum o cunosc eu pe ea: ca un bully.