Qualcuno è meglio informato sulla produttività del settore durante il periodo comunista? Sono curioso di sapere se fosse qualcosa di noto o una sorpresa :))
Qualcuno è meglio informato sulla produttività del settore durante il periodo comunista? Sono curioso di sapere se fosse qualcosa di noto o una sorpresa :))
N-ati inteles! Lor nu le pasa de argumentele astea. Interesul lor e sa le intre bani in buzunar, desi produc in pierdere, si banii aia sa vina de la aia care chiar produc valoare. Asta e esenta socialismului. Multi muncesc de 5 lei si primesc 10, altii(mult mai putini) muncesc de 50 si primesc tot 10. Din ce categorie credeti ca sunt majoritatea nostalgicilor?
mmccccc on
Comunism unde ai pret de livrare egal cu pret de productie pentru ca statul nu poate vinde statului si de aici pierderile.
manu144x on
M-am uitat la toate emisiunile, mai auzisem ce a zis el de la alții, dar așa mai generalist, fără detalii.
Cel mai trist e că oamenii nu înțeleg realitatea, a fost un sistem care apăsa pe țărănime pe care îi folosea ca niște sclavi, practic intenționat subevaluând și confiscând produsele agricole aproape, pentru a compensa industria inutilă și falimentară.
Adică ei ca să facă să zicem un produs din piele care să-l vândă în străinătate (curele, haine, pantofi, ce-o fi) ei luau produsul prim de la țăran la un preț enorm subevaluat, practic țăranul muncea pe gratis.
Și acuma putem scala asta în toate domeniile, toată economia româniei cică de fapt se baza pe stratul ăsta de țărani/sclavi care trebuiau să muncească gratis pentru ca pe hârtie industria să pară ok.
În realitate primul faliment a fost în anii 70 când agricultura nu mai putea suporta fantasmagoriile tovarășului, și din cauza aia s-au luat acele împrumuturi în anii 70, să salveze industria falimentară. Au venit anii 80 și iar a falimentat, pentru că absolut dintotdeauna a mers pe pierdere de fapt.
Practic tovarășul avea un fetiș cu industrializarea și se lua de peste tot bani ca să compenseze pierderile de acolo. Și mai sunt alți cohorte de cretini care cred că tovarășul nu știa. Nu doar că știa, ci a făcut INTENȚIONAT așa, economia, s-a murit de foame pentru că nimic nu conta decât industria.
Asta am auzit-o la alții, supărarea tovarășului era pe securitate de fapt că nu era destul de dură să țină pulimea sub control, ce căcat tot le trebuie atâta mâncare? Ceaușescu semna personal și câtă carne să se bage în ciorbă, dacă cineva nu crede, să caute, veți găsi rețetarul tuturor unităților alimentare din țară semnat personal de tovarăș.
Comprehensive_Bad876 on
Despre procentul de retur și profit nu cred ca se știa exact, dar toată lumea era conștientă ca lucrurile produse la noi erau o mizerie in majoritatea cazurilor ( cu mici excepții, din câte știu trafurile și echipamentele de căi ferate erau ok ).
Dacă erau atât de bune lucrurile noastre, nu sărea lumea ca turbata după 90 pe absolut toate turcismele și chinezismele ce au inundat piata atunci…
a-nn-on_ on
Se cam stia, dar e bine ca avem cifre (implicit si argumente in vreo discutie).
Doua mentiuni totusi:
1. Cam irelevant cat costa tona de aur, nu prea se vindea pe piata. E un bun caruia ii creste valoarea si, teoretic cel putin, merita extras azi in pierdere.
2. Carbunele era folosit pentru termocentrale, energia rezultata putea fi folosita (iarasi, teoretic) sa produca chestii care aduceau alti bani. Plus ca energia pe vremea aia nu prea se importa si populatia are nevoie si ea (chiar daca nu toata ziua).
Ceausescu a achitat datoriile externe (si) prin alte mijloace, nu din economia tarii. Pentru comunisti conta mai mult sa fie tot romanu angajat undeva, pentru ca:
– propaganda: uite ce bine e in comunism, aproape zero somaj (oficial)
– prin nemultumirea maselor au ajuns la putere si stiau foarte bine ca romanii pot suferi de foame doar daca sufera toti; cum se ajunge la o masa critica de lume care o duce vizibil mai prost decat restul, cum e regimul in pericol
International_Roll90 on
Cred ca cea mai otravita mostenire pe care a lasat-o Ceausescu e mentalitatea ca poti evolua ca tara fara sa fii competitiv pe plan international.
IHave2CatsAnAdBlock on
Am 51 de ani, am prins o parte din acea perioada. Majoritatea oamenilor mergeau la lucru cu singurul scop de a “face rost de ceva”. Conducerea din toate companiile era o gluma. Erau numiți pe linie de partid cu 0 intelegere.
GhostCriss on
Se stia la nivel de intreprindere intr-o oarecare masura dar nefiind un mod de a centraliza informatiile (cum e internetul in ziua de azi) populatia nu realiza cat de proasta era economia ceausista. Iar cei din conducerea tarii tratau problema la fel ca Ciolacu, ii durea in pl.
k0mnr on
E dificil sa ai incredere in valorile din peroada comunista. Discutant cu ani in urma cu cineva imi spunea ca de ex ce declarau la productia agricola nu avea nimic de-a face cu realitatea.
Consistent-Low-0 on
Ce ton senzaționalist! Evident, producția era planificată economic și evaluată. Iar crearea capacităților de producție se făcea cunoscându-se că ele nu vor avea întotdeauna rentabilitate maximă. Dar autoritățile considerau că diversificarea producției și o balanță comercială pozitivă este mai importantă pentru dezvoltarea economică decât concentrarea exclusiv pe sectoarele rentabile la un moment dat. Specialiștii care se ocupau de chestiunile astea erau mult mai inteligenți decât arată propaganda de doi lei a politrucilor din presa comunistă care pedalau pe un discurs triumfalist. Din păcate, discursul public postcomunist a rămas la nivelul alcelei propagande, de aceea faptul că existau analize de rentabilitate li se pare ceva ieșit din comun, senzațional.
13 commenti
În rândul cercetătorilor era cunoscut de mult.
Petre Opriș e foarte bun btw,recomand.
O să vină u/hitchinvertigo să-ți spună cât de mult te înșeli și ce paradis era atunci. Și poate fi iar /s
Btw, sursa:
https://www.facebook.com/share/p/1LL1q1EHP5/
N-ati inteles! Lor nu le pasa de argumentele astea. Interesul lor e sa le intre bani in buzunar, desi produc in pierdere, si banii aia sa vina de la aia care chiar produc valoare. Asta e esenta socialismului. Multi muncesc de 5 lei si primesc 10, altii(mult mai putini) muncesc de 50 si primesc tot 10. Din ce categorie credeti ca sunt majoritatea nostalgicilor?
Comunism unde ai pret de livrare egal cu pret de productie pentru ca statul nu poate vinde statului si de aici pierderile.
M-am uitat la toate emisiunile, mai auzisem ce a zis el de la alții, dar așa mai generalist, fără detalii.
Cel mai trist e că oamenii nu înțeleg realitatea, a fost un sistem care apăsa pe țărănime pe care îi folosea ca niște sclavi, practic intenționat subevaluând și confiscând produsele agricole aproape, pentru a compensa industria inutilă și falimentară.
Adică ei ca să facă să zicem un produs din piele care să-l vândă în străinătate (curele, haine, pantofi, ce-o fi) ei luau produsul prim de la țăran la un preț enorm subevaluat, practic țăranul muncea pe gratis.
Și acuma putem scala asta în toate domeniile, toată economia româniei cică de fapt se baza pe stratul ăsta de țărani/sclavi care trebuiau să muncească gratis pentru ca pe hârtie industria să pară ok.
În realitate primul faliment a fost în anii 70 când agricultura nu mai putea suporta fantasmagoriile tovarășului, și din cauza aia s-au luat acele împrumuturi în anii 70, să salveze industria falimentară. Au venit anii 80 și iar a falimentat, pentru că absolut dintotdeauna a mers pe pierdere de fapt.
Practic tovarășul avea un fetiș cu industrializarea și se lua de peste tot bani ca să compenseze pierderile de acolo. Și mai sunt alți cohorte de cretini care cred că tovarășul nu știa. Nu doar că știa, ci a făcut INTENȚIONAT așa, economia, s-a murit de foame pentru că nimic nu conta decât industria.
Asta am auzit-o la alții, supărarea tovarășului era pe securitate de fapt că nu era destul de dură să țină pulimea sub control, ce căcat tot le trebuie atâta mâncare? Ceaușescu semna personal și câtă carne să se bage în ciorbă, dacă cineva nu crede, să caute, veți găsi rețetarul tuturor unităților alimentare din țară semnat personal de tovarăș.
Despre procentul de retur și profit nu cred ca se știa exact, dar toată lumea era conștientă ca lucrurile produse la noi erau o mizerie in majoritatea cazurilor ( cu mici excepții, din câte știu trafurile și echipamentele de căi ferate erau ok ).
Dacă erau atât de bune lucrurile noastre, nu sărea lumea ca turbata după 90 pe absolut toate turcismele și chinezismele ce au inundat piata atunci…
Se cam stia, dar e bine ca avem cifre (implicit si argumente in vreo discutie).
Doua mentiuni totusi:
1. Cam irelevant cat costa tona de aur, nu prea se vindea pe piata. E un bun caruia ii creste valoarea si, teoretic cel putin, merita extras azi in pierdere.
2. Carbunele era folosit pentru termocentrale, energia rezultata putea fi folosita (iarasi, teoretic) sa produca chestii care aduceau alti bani. Plus ca energia pe vremea aia nu prea se importa si populatia are nevoie si ea (chiar daca nu toata ziua).
Ceausescu a achitat datoriile externe (si) prin alte mijloace, nu din economia tarii. Pentru comunisti conta mai mult sa fie tot romanu angajat undeva, pentru ca:
– propaganda: uite ce bine e in comunism, aproape zero somaj (oficial)
– prin nemultumirea maselor au ajuns la putere si stiau foarte bine ca romanii pot suferi de foame doar daca sufera toti; cum se ajunge la o masa critica de lume care o duce vizibil mai prost decat restul, cum e regimul in pericol
Cred ca cea mai otravita mostenire pe care a lasat-o Ceausescu e mentalitatea ca poti evolua ca tara fara sa fii competitiv pe plan international.
Am 51 de ani, am prins o parte din acea perioada. Majoritatea oamenilor mergeau la lucru cu singurul scop de a “face rost de ceva”. Conducerea din toate companiile era o gluma. Erau numiți pe linie de partid cu 0 intelegere.
Se stia la nivel de intreprindere intr-o oarecare masura dar nefiind un mod de a centraliza informatiile (cum e internetul in ziua de azi) populatia nu realiza cat de proasta era economia ceausista. Iar cei din conducerea tarii tratau problema la fel ca Ciolacu, ii durea in pl.
E dificil sa ai incredere in valorile din peroada comunista. Discutant cu ani in urma cu cineva imi spunea ca de ex ce declarau la productia agricola nu avea nimic de-a face cu realitatea.
Ce ton senzaționalist! Evident, producția era planificată economic și evaluată. Iar crearea capacităților de producție se făcea cunoscându-se că ele nu vor avea întotdeauna rentabilitate maximă. Dar autoritățile considerau că diversificarea producției și o balanță comercială pozitivă este mai importantă pentru dezvoltarea economică decât concentrarea exclusiv pe sectoarele rentabile la un moment dat. Specialiștii care se ocupau de chestiunile astea erau mult mai inteligenți decât arată propaganda de doi lei a politrucilor din presa comunistă care pedalau pe un discurs triumfalist. Din păcate, discursul public postcomunist a rămas la nivelul alcelei propagande, de aceea faptul că existau analize de rentabilitate li se pare ceva ieșit din comun, senzațional.