Oana Ionita, Ziarul Financiar: Quanto basta per vivere, non solo sopravvivere? La generazione Z non accetta più il “va così” e chiede stipendi da 6.000 lei in su
https://www.zf.ro/opinii/oana-ionita-ziarul-financiar-cat-e-suficient-ca-sa-traiesti-nu-doar-22924760
di LongjumpingBowler244
10 commenti
>Dincolo de procente, interesant este tonul comentariilor. Ele dezvăluie nu doar diferenţe de percepţie economică, ci şi de mentalitate între generaţii. Cineva scrie ironic: „Să ai pretenţii la un salariu decent înseamnă să şi oferi ceva. De obicei multe pretenţii şi cam atât.” Afirmaţia sugerează o perspectivă des întâlnită în rândul celor formaţi într-o altă cultură a muncii — ideea că tinerii ar cere mai mult decât oferă. Totuşi, această observaţie ignoră contextul economic actual: chirii de 400–600 de euro în marile oraşe, scumpiri constante la alimente şi facturi care cresc de la o lună la alta. A cere 5.000–6.000 lei pentru a trăi, nu pentru a te îmbogăţi, nu mai pare un semn de „pretenţie”, ci de realism.
cer prea puțin pentru pretențiile pe care le au angajatorii
Tot la invartit cartofi la mcdonalds o sa ajunga
Susțin si eu ca salariile tre’ sa ți permită sa trăiești, dar de la 6k in sus ca salariu de început practic rescrii economia actuala a României, salariul mediu e 5.5k si cred ca doar in Bucuresti ajunge la 7k.
In conditiile in care GenZ se refera la cei nascuti intre 1995-2010, ce stie sa faca un tanar cu varsta sub 20 ani incat sa pretinda un salariu de min 6K net?
Nu e adevărat, și înainte (adică acum vreo 20 de ani) tinerii studenți aveau același fel de pretenții. Dar o să le treacă repede, nu o să le dea nimeni peste 1000 de euro doar pe ochi frumoși.
Depinde la ce ne raportam asteptarile. Daca ne raportam la costuri, cum par sa faca cei din articol, parca sa ceri 6000 nu e asa deplasat.
Daca te raportezi la productivitate/angajat pare ca salariile sunt fix acolo unde te-ai astepta sa fie. De unde sa primesti mai mult daca nu se produce mai mult? Deci cumva amandua perspectivele au dreptatea lor.
Doua intrebari retorice tot am: Prima, oare in trecut mancarea, chiria, facturile erau mai mici sau mai mari **comparativ cu salariul**? Tare mi se pare ca erau chiar mai mari.
Bun, a doua, si cam ce alternative exista? Nimic nu mi-ar placea mai mult decat sa pot sa zic “fara un milion de euro eu nu ma ridic din pat” si asta chiar sa aiba vreun efect pozitiv asupra veniturilor mele. Da realitatea e ca daca maine imi pun in cap sa fac asta, singura diferenta e ca o sa incep incet incet sa mor de foame. Deci bun, nu mai acceptam merge si asa si cerem salarii de 6000 si mai departe ce se intampla? E placut sa fii somer cu pretentii de salariu peste mediu?
e bine sa vrei
Alta zi, alta postare fara sens de la OP… refuza sa dea o cautare pe google (cum funtioneaza o economie) si cauta in continuare argumente fictive sa isi alimenteze ego-ul
E bine că nu se mai acceptă toate mizeriile. O garsonieră e minim €300 și în multe joburi nu primești mai mult de €600-700. Raportul ăsta de dai jumătate din salariu pe chirie îl vezi prin Londra și Los Angeles, dar cu jumătatea rămasă acolo tot ai mai multă putere de cumpărare decât cu jumătatea rămasă în România.
Eu după facultate pur și simplu nu mi-am permis să lucrez pe salariile din țară. Am avut noroc că aveam niște bani strânși și în anul 2 am făcut cat. C+E și după ce mi-am dat licența am plecat direct pe tir.
Și cred că problema principală nici măcar nu e salariul de început, problema e că nu prea ai oportunități de avansare. Sunt multe domenii în România în care poți să ai mama studiilor superioare și a experienței că nu treci de €1000, sau treci de abia la sfârșitul carierei..