Legalizzazione dell’eutanasia in Romania. Le persone in agonia possono essere aiutate dalle cure palliative?

Cata vreme religia e infiltrata in politica nu. Suntem un popor de inapoiati care inmormanteaza victime ale suicidului la coltul cimitirului, cat mai ascuns sa nu se vada cumva ca o pedeapsa finala. Adica omul ala si-a curmat viata de foarte bine ce i-a fost si ca ultima insulta ii faci locul de vecie in santul cimitirului. 

As fi de acord in cazul bolilor cronice sau a persoanelor care manifesta dureri insuportabile din cauza unei conditii medicale. In ceea ce priveste sanatatea mentala, as institui un fel de checklist inainte de eutanasie. Spun asta gandindu-ma la acea femeie de 25 de ani care a apelat la eutanasie recent si a fost un caz mediatizat. Consider ca in cazul depresiei, sau al depresiei ca si comorbiditate cauzata de o tulburare de personalitate, ar trebui mai intai sa se epuizeze caile clasice, precum: antidepresive, antidepresive atipice, psihoterapie, tratament cu ketamina samd.

Stiu ca este etic si umanist sa ii oferi omului libertatea deplina asupra vietii, insa in cazul asta ceva ma retine. Pur si simplu simt ca ar fi pacat ca o persoana sa recurga la eutanasie si sa se piarda o viata fara ca macar sa fii incercat tot ce dispune tehnologia noastra de azi in materie de sanatate mintala.

E un subiect greu. Ca ex, cine nu a avut sau nu a cunoscut un om cu dureri cronice nu poate sa inteleaga motivele din spate… Eu totusi am endo, iar subiectivitatea tot ma impinge sa spun ca poate eutanasierea nu e ultima solutie.. Era o fata care s a inscris pentru eutanasiere, iar apoi i s a oferit o operatie si acum e bine (cred) E greu sa ma gandesc! Poate nu persoanele obisnuite ar trebui intrebate asa ceva.

Trebuie cineva sa reprezinte acesti oameni si sa vorbeasca in numele lor. Oamenii in situatii grele de obicei se ascund, iar noi nu stim prin ce trec cu adevarat. Eu cred ca daca mi ar explica cineva si mi ar prezenta toate situatiile posibile in care e nevoie de asa ceva, as fi de acord. Pentru inceput macar pentru persoanele in dureri si care oricum urmeaza sa moara, iar cand ne vom obisnui cu ideea poate suntem deschisi altfel ideii…

Este un subiect sensibil in primul rand din pricina responsabilitatii, intr-o societate normala la cap si care-si respecta cetatenii un subiect ca asta e foarte dificil.. nu cred ca sunt oameni care azi primesc diagnosticul si maine vor sa beneficieze de sinucidere asistata/ eutanasie, asta vine in timp – timp in care apar ganduri, depresie, anxietate + influenta drogurilor (tratamentului) asupra mintii pacientului, mai mult decat atat in medicina (din ce stiu eu) nu exista caz de boala in care sa spui ca pacientul o sa moara 100% + celebrul juramant care teoretic ar trebui sa impinga medicii sa faca tot ce le sta in putere ca sa salveze pacientul pana in ultimul moment, deci din punctul asta de vedere sunt sigur ca si societatea medicilor este foarte polarizata in aceasta directie, asta asa pentru boul de mai sus care are cele mai multe upvotes si crede ca orice roman basic bou si edgy (crede el asta) ca la noi nu se poate domle “din cauza religiei si ca suntem inapoiati”, in primul rand nu despre asta era subiectul. Si ca sa inchei, chiar daca ar fi o posibilitate sigur ar fi un protocol indelungat si ar beneficia o mana de oameni de el (probabil multi o sa se duca inainte sa le fie aprobata sinuciderea) + ca n-ar trebui vazuta ca un gest de “indemnare” mai ales acum cand practic suntem in cel mai bun moment al medicinei.