Mamma, vado a Mariupol

C’era un cameratismo tra noi lentamente. Tra noi, i vecchi, intendo, che sapevano da ora in poi e strisciano sotto il filo spinato, per fare e annullare l’attrezzatura. Le nuove reclute hanno iniziato a trattare con gli ufficiali di addestramento. Ci evitiamo il più possibile. Sapevamo tutti che avremmo mangiato di meno, se il capitano non si fermasse dal villaggio. Se il maggiore, il nuovo maggiore, quello ancora Hacholi, non arriva una volta. La campagna doveva essere ispezionata, come richiesto dai protocolli dell’esercito, prima che potesse essere inviato al fronte. Anche se sarebbe un’ispezione della forma, in cui ci verrebbero dati nuove attrezzature, come allora, dopo il maggiore, prenderlo. Nessuno di quelli che dovevano accadere stava accadendo ed è per questo che puliamo le patate e guardiamo le nostre provviste.

— Trebuie să-l aducem pe căpitan înapoi, a zis Juk în timp ce curățam cartofi și scărpinam limba stând jos pe niște lăzi. 

A zis asta și a înfipt cuțitul adânc într-un cartof, încât l-a despicat în două. Era un fel de ultimatum, dar știam cu toții că Juk e ușor dus cu pluta, și de asta nu îndrăzneam nimeni să răspundem. Însă știam cu toții că are dreptate. 

— L-au văzut băieții dimineața în sat. Abia se ținea pe picioare și mergea ținându-se de gard. Cică arăta ca și cum plânse toată noaptea.
—Aha, plânse și dăduse la buci, a spus cineva.

Leggi la continuazione sul collegamento rumeno interattivo da parte mia nel profilo 🤪