Se entriamo in un quartier generale della banca, scopriremo che ci sono contatori vuoti, pavimenti completi con luci estinte, pochi dipendenti rispetto a 10 anni fa, e poi se entriamo in un istituto pubblico, troveremo uffici completi, più persone su un PC, persone che camminano da un ufficio all’altro.

>Contrastul îl vom găsi dacă vom păşi într-o instituţie publică, unde vom găsi o aglomeraţie mare, mulţi funcţionari, birouri supra aglomerate, 2-3 persoane se învârt în jurul unui calculator., secretare care monitorizează multe cafetiere. Prin instituţie publică am înţeles: primărie, consiliul judeţean, agenţie, direcţii judeţene, alte deconcentrate.  Se plimbă dosarele dintr-un birou în altul, se umblă pe holuri cu câte o hârtie în mână. Am început acest aliniat cu  cuvintele ”dacă vom păşi  într-o instituţie publică”,  puteam să scriu ”când vom păşi într-o instituţie publică”.  Am optat pentru ”dacă”, întrucât este din ce în ce mai greu să intri într-o instituţie publică. 

>Cetăţeanul care are o problemă este ţinut pe la uşi, pentru a nu deranja şi strica vibe-ul celor care  populează birourile. De la an la an numărul personalului a crescut, organigramele s-au mărit pentru a face loc neamurilor, soţiilor, amantelor, loialiştilor.

>Partidele au lotizat întreaga administraţie publică, fiecare construindu-şi propriul fief, unde s-au făcut angajări, la foc automat,  prin simulări de concursuri. Apoi şi-au fortificat zona de influenţă, toate job-urile fiind tranzacţionate, doar, de partide.

Lipitori

Pai cum sa dea afara plimbatorii de hartii