La testimonianza di Irina Filip, proprietaria di una fabbrica di gelato a Teleorman, fermata dalla vendita da 7 grandi reti commerciali su 10: “Non aggiungo additivi, ho un prezzo migliore”
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-27097776-marturia-irinei-filip-patroana-unei-fabrici-inghetata-din-teleorman-oprita-vanzare-7-din-10-mari-retele-comerciale-nu-pun-aditivi-pret-mai-bun.htm
di Electronic_Pin_9707
9 Comments
Daca cu texte din astea isi justifica patroana esecul e de inteles de ce nu-i merg afacerile.
nu stiu care sunt substraturile aici dar este un subiect interesant si de interes … aceste supermarket-uri straine au practic un control asupra pietei .
>Carrefour a răspuns că fabrica din Teleorman are cantități prea mici de livrat
costuri mari cu logistica
>”Când le-am spus că sunt probleme cu temperatura, au oprit comenzile”
condiții speciale de temperatură
orice, tot timpul alții sunt de vină, găsești problemele destul de repede și la relația cu celălalte magazine, nu are nimeni nimic cu ea, pentru că e un producător mic și nici măcar nu știu că există
Kaufland a delistat Ritter Sport, cel mai mare producător de ciocolată din Germania. La Lidl nu găsești o sticlă de Borsec. Micii de la Dedulești (brandul, nu locația), cei mai buni mici, sunt aproape inexistenți pe piață. Și voi plângeți o înghețată din Teleorman?
Era printre singurele sortimente de înghețată cu ingrediente naturale. Dacă nu e cu chimicale, nu e bună. Nu avea cristale de gheață în ea. O savuram cu plăcere. Păcat.
Asadar, cerinte aparte de depozitare fata de restul produselor, cantitate insuficienta de livrare si cerere prea mica la raft.
Aha, pai si in cazul asta cum sa ai pretentia sa te afli in toate magazinele marilor lanturi comerciale?
Acum vreo zece ani era un blog al unui fost vanzator de la P&G, care zicea ceva de genul “Vanzatorii ca mine ne-am luat apartamente din bonusuri. Responsabilii de achizitii din lanturi si-au luat vile.”
Foarte interesant ca ies astfel de fapte la iveala în presă. Din păcate sunt 2 factori mari care o trag pe doamna în jos.
Lipsa publicității: normal ca nu îți va cumpăra nimeni produsul dacă nu știe ce este, oricât de sănătos îl faci tu. Majoritatea oamenilor nu citesc ce scrie pe eticheta, sau nu-i interesează ce scrie pe ea. Dacă te uiți pe eticheta unei înghețate oarecare, te ia capul. Dacă e cum spune ea despre înghețata ei, mai ieftină și fără adiviti, deci un produs superior, consumatorul nu o cumpăra pentru ca nu știe de ea.
Managerii de achiziții au o putere imensa în retail, peste tot. Case în point, am lucrat cu un importator de obiecte sanitare din China care vinde retail în majoritate magazinelor de bricolaj. Produse de diverse calități, de la cele mai ieftine, la produse de calitate medie spre înaltă. Mi-a spus ca dacă nu ai o relație cu managerul de achiziție dintr-un magazin deja, e o singură cale sa intri în magazin. Șpagă. Și nu numai în bricolaj, e valabil peste tot în retail.
O vacanta mica, poate o atenție, o maslina. Și la cum pare doamna, nu a prestat cum și-au dorit managerii de achiziții. Nici nu poți condamna ca n-a dat bani, dar asta e realitatea în care trăim.
Sunt convins ca sunt mai mult factori at play, dar ăștia 2 sunt probabil cei mai importanți.
Și Artesana este un brand mic de lactate, dar e deținut de un fond de private equity, are notorietate, e scump. E în toate Mega Image-urile. Deci ori au avut intrare, ori au prestat.
Eh, daca ar exista niste locuri la indemana in fiecare cartier/oras in care sa fie puse niste tarabe si niste magazine in care sa fie vandute DOAR produsele micilor producatori…
A, stai, exista si se cheama piete, dar sunt in ghearele unora care ne dau spagi, bani pentru campanii etc. Doar n-o sa rezolvam chestia asta, hai mai bine sa intaratam lumea pe tema ‘marilor retele comerciale’.